Leandrul: o plantă toxică, dar rezistentă

Prezent în casele noastre de mulți ani (o vecină avea leandru la ghiveci prin `92), nu am crezut că este necesar să scriu despre îngrijirea acestui arbust. Nu mică mi-a fost mirarea să observ că la noi încă mai este etichetat ca fiind o plantă greu de întreținut, o plantă care nu rezistă temperaturilor mai scăzute de 12° C. Aproape ai impresia că leandrul se poate alătura orhideelor ca interval termic - ori nu este așa. 

Leandrul este specific zonei mediteraneene, ceea ce înseamnă că face față cu brio chiar și temperaturilor de -5°C (dar nu pe perioade foarte mari de timp). Vă spun acest lucru din propria-mi experiență cu această plantă. Dacă temperatura scade sub acest prag, atunci leandrul poate suferi unele daune (pierderea frunzelor). La temperaturi mai scăzute de -10°C putem pierde planta. Îl putem proteja de ger cu agril, dar nu avem garanția că acesta va supraviețui. 

Un leandru de 15 ani care devenise prea greu de manipulat, m-a determinat să-l plantez direct în grădină. L-am învelit cu agril de 50, sperând că va fi protejat de temperaturile negative. 

Când l-am dezvelit în primăvară, o mare parte din el se uscase, urmând ca anul acesta să-l pierd de tot (au fost 2 nopți cu temperaturi de -18°C). Așadar, cu toată protecția, la temperaturi mai mici de -10°C, leandrul nu rezistă.

Ce facem iarna? Îl ținem în casă la cald? Ei bine, pe perioada iernii, nici căldura uscată din locuințele noastre nu-i place. Aerul uscat și cald va încuraja  apariția păianjenului roșu. În plus, o intensitate scăzută a luminii combinată cu temperaturi ridicate va determina îngălbenirea frunzelor. Dacă mai adăugăm și udarea în exces putem spune că-i facem cel mai mare rău plantei.

cei 2 leandri mai mici plantați în martie în grădină (poza aprilie 2023)

Pentru a nu avea probleme cu cei doi leandri pe care-i am, eu îi țin (ca pe precedentul) într-o încăpere neîncălzită - acolo unde țin și citricii (sunt în jur de 5° Celsius). Este o încăpere luminoasă, pe jos este pământ, nu folosesc farfurioare, iar apa care se scurge nu stagnează la baza ghiveciului. Udarea o fac cu apă ceva mai călduță comparativ cu temperatura încăperii (ud plantele cu apă puțină, de două ori în intervalul noiembrie - martie). Leandrul acceptă mai bine seceta decât excesul de apă.

Substratul potrivit cultivării leandrului este cel care permite scurgerea relativ rapidă a excesului de apă. Puteți folosi pământ de flori universal combinat cu perlit, vermiculit sau rocă vulcanică. Eu prefer să folosesc un substrat nutritiv, bogat în materie organică pentru a nu fi nevoită să-i administrez fertilizant săptămânal - pe perioada verii. Așadar prepar un amestec format din turbă horticolă, coji de fructe uscate (banane, portocale, avocado, etc.), câteva frunze uscate și mărunțite și perlit. O dată la două săptămâni, în apa de udare adaug și puțin calciu (1 tabletă efervescentă / 1 litru de apă de ploaie sau o linguriță de dolomită la 2,5 litri de apă). Am remarcat că acesta îl face mai rezistent atât în fața caniculei cât și a bolilor.

!!! Leandrul poate fi considerat cea mai toxică plantă din lume, deoarece toate părțile lui sunt toxice (rădăcini, flori, frunze, crengi, tulpină). Acest lucru nu înseamnă că simpla lui prezență ne omoară; ci că ingerarea oricărei părți din această plantă poate duce la deces. Așadar, dacă nu aveți de gând să-l mâncați, puteți sta liniștiți - leandrul nu vă face nici un rău. Va trebui să aveți grijă dacă aveți copii mici sau animale de companie. Spălați-vă pe mâini ori de câte ori seva acestei plante ajunge în contact cu pielea. 

Deși este cunoscut ca fiind un arbust rezistent, totuși poate fi atacat de unii dăunători, cum ar fi:

Afidele se hrănesc cu frunze, lăstari tineri și muguri.

Păduchii (țestoși sau lânoși), dar și păianjenul roșu se hrănesc cu seva plantei. Acest lucru duce la slăbirea leandrului.

Omida frunzelor numită și sfinxul leandrului (Daphnis Nerii) se hrănește cu frunzele acestei plante. Această insectă înaripată își depune larvele sub frunzișul leandrului; unde se hrănesc până devin adulți.

Bolile care afectează leandrul sunt:

Focul bacterian - cauzat de bacteria Erwinia Amylovora. Apariția acesteia duce la uscarea mugurilor, a frunzelor și a ramurilor, uneori emanând un miros neplăcut. Această bacterie se poate instala în plantă prin intermediul utilizării foarfecelor nedezinfectate atunci când executăm lucrările de întreținere a plantei sau din cauza excesului de apă la nivelul rădăcinilor arbustului. Acesta din urmă poate fi o consecință atât a udării neadecvate cât și a substratului care permite băltirea apei. Dacă observați apariția acestei boli, tăiați toate părțile afectate și pulverizați planta cu un bactericid.

Tuberculoza este vizibilă sub formă de mici umflături sau proeminențe, fiind cauzată de bacteriile care intră în seva plantei odată cu tăierea lăstarilor/crengilor într-un mod necorespunzător. Odată ce apar simptomele, părțile afectate trebuiesc îndepărtate imediat și distruse.

Necrozarea lăstarilor este o boală cauzată de ciuperca Ascochyta heteromorpha. Această boală fungică este evidentă la lăstarii care se usucă și cad. Dacă nu este tratată la timp, poate determina uscarea completă a plantei. Dacă observați apariția ei, tăiați zonele afectate și stropiți planta cu un fungicid.

Fumagina este o ciupercă ce apare sub formă de pete negre pe frunze, ca urmare a prezenței afidelor. Acești dăunători se hrănesc cu seva plantei și secretă o substanță dulce care atrage furnicile, rezultatul fiind producerea acestei boli fungice. Pentru a evita acest lucru, stropiți planta cu insecticid sistemic. În cazul apariției acestei boli, spălați bine planta cu apă și săpun, apoi clătiți-o cu apă curată. Evitați scurgerea apei pe pământul din ghiveci. După ce ați curățat leandrul, stropiți-l cu un insecticid sistemic. Repetați stropirea după 5 zile.

Putregaiul rădăcinilor este cauzat de ciuperca Fusarium care blochează canalele radiculare. Dacă nu se intervine la timp, poate provoca moartea plantei. Această boală apare de obicei în substraturi acide și foarte ude.
În ciuda faptului că leandrul tolerează foarte bine seceta, în cazul lipsei de apă în perioada de  înflorire bobocii cad înainte de a se deschide.

Dacă îngălbenirea frunzelor începe din mijlocul acestora către margini, înseamnă că leandrul suferă de secetă.

Amplasarea leandrului se face în soare direct, de preferat pe pământ. Acest lucru ajută la menținerea unei plante sănătoase și plină de flori. De ce pe pământ? Soarele încinge betonul/asfaltul, iar efectele se văd pe frunzele plantei (îngălbenirea/uscarea acestora). 

Așezarea leandrului la umbră are ca efect tot îngălbenirea frunzelor și în timp chiar pierderea plantei. De asemenea, dacă noile frunze au rămas mai mici înseamnă că planta nu a avut lumină suficientă.

Bine, bine... în soare direct nu, la umbră nu, dar unde? Așa cum scriam mai sus, așezăm ghiveciul cu leandrul pe pământ în soare direct sau pe beton/asfalt/pavaj la semi-umbră.

Aflați mai multe informații despre Îngălbenirea frunzelor la plantele din ghiveci

Respectând regulile de udare, repausul din timpul iernii și amplasarea în soare pe perioada verii, vă veți putea bucura mulți ani de frumusețea acestor arbuști.

Dacă frunzele leandrului se îngălbenesc pe margini, înseamnă că planta are deficit de azot și potasiu. Dacă îngălbenirea conduce la necrozarea marginii frunzelor, planta este afectată de bacteria Xylella fastidiosa. În acest caz, îndepărtați părțile afectate și stropiți cu un bactericid.

Să aveți plante sănătoase!