Zamioculcas Zamiifolia: O plantă ușor de îngrijit pentru începători

Fiind o plantă foarte ușor de îngrijit, Zamioculcas zamiifolia (planta zz) este recomandată atât persoanelor începătoare în cultivarea florilor la ghiveci (cu condiția de a fi ”zgârcite” cu udarea) cât și celor care nu au timp, dar își doresc măcar o plantă la ghiveci. Pe lângă aspectul decorativ, zamioculcas este recomandat pentru că absoarbe gazele toxice din aer; fiind potrivită și pentru persoanele care fumează deoarece purifică aerul din încăpere. 
Zamioculcas-ul are origini africane, iar asta ne spune cum trebuie îngrijită. Trebuie să știți că această plantă va crește încet dar sigur... acest lucru depinzând de locul în care este așezată. Astfel, dacă amplasarea ei se face într-o zonă luminoasă, dar fără soare direct, creșterea va fi mai accentuată comparativ cu o plantă care stă în locuri umbrite. Așezarea zamioculcas-ului în soare direct sau aproape de sticla geamului duce la apariția petelor albe pe frunzele plantei, pete care pe parcurs vor deveni cafenii (arderea frunzelor).

! deși poate da un plus din punct de vedere estetic,

așezarea pietrelor decorative pe suprafața pământului 

aduce mai multe minusuri pentru sănătatea plantei deoarece acestea opresc evaporarea apei

Temperatura optimă pentru buna dezvoltare a plantei ZZ este cuprinsă între 15°C - 25°C.
Un aspect important în îngrijirea unui zamioculcas este legat de udarea acestuia. Rădăcinile acestei plante sunt groase (ceea ce înseamnă că înmagazinează apă), la fel și sistemul de tuberculi, tulpinile sau frunzele acestuia. Pentru a avea o plantă sănătoasă, udați zamioculcas-ul doar atunci când pământul este uscat în totalitate. În caz contrar, veți observa inițial prezența frunzelor galbene, urmând ca, mai târziu chiar tulpinile plantei să putrezească. Așadar, nu udați zamioculcas-ul la un interval determinat, ci, udați doar atunci când pământul este uscat în totalitate. Udarea se face pe sus, cu apă puțină, urmând ca, surplusul care ajunge în farfurioară să fie îndepărtat. Pe lângă udarea în exces, îngălbenirea frunzelor zamioculcas-ului poate fi cauzată și de alți factori descriși în acest articol.

Substratul adecvat este unul poros care lasă apa să se scurgă rapid. Așadar, la schimbarea ghiveciului puteți folosi pământ universal amestecat cu perlit (50:50) și o mână de compost pentru ca planta să primească hrana necesară - eu adaug și 1-2 mâini se zeolit. Ținând cont de ritmul de creștere al rădăcinilor, indicat ar fi să schimbați planta anual în ghivece cu 3-4 cm. mai mari. Transplantarea se face cu grijă să nu răniți rădăcinile. De asemenea, nu îngropați tulpinile plantei; adăugați substrat până la nivelul inițial. 
Fiind o plantă care nu necesită udări dese, cel mai indicat fertilizant este cel lichid (pentru cactuși), folosit conform indicațiilor de pe ambalaj. Dacă nu o veți fertiliza, nu se supără, deoarece această plantă este capabilă să se auto fertilizeze, hrănindu-se cu compușii toxici din aer.

este indicat să pulverizați frunzele Zamioculcas-ului măcar o dată pe săptămână 

Pentru a menține o plantă sănătoasă, ștergeți frunzele cu o dischetă umezită cu apă. Puteți adăuga și un strop de săpun potasic pentru a îndepărta dăunătorii zamioculcas-ului (cei mai întâlniți fiind păduchii lânoși). 
Zamioculcas este o plantă care se adaptează greu schimbărilor de mediu. Așadar, nu-i schimbați des locul (cel mai indicat fiind să nu-i schimbați locul, deloc); doar rotiți-o pentru a beneficia de lumină întreaga plantă.

Problemele legate de îngrijirea necorespunzătoare

Pentru a ne arăta că nu este bine îngrijit, zamioculcas-ul se folosește atât de tulpini cât și frunze. Astfel putem întâlni pe plantă frunze galbene, cu pete maronii sau tulpini căzute. Dacă frunzele galbene sunt prezente pe o singură tulpină, pur și simplu o îndepărtăm/o tăiem și îngrijim planta conform cerințelor acesteia. Ce facem în celelalte cazuri?
De cele mai multe ori, îndoirea/căderea tulpinilor semnalizează un exces de apă la nivel radicular. Acesta poate fi cauzat atât de udarea plantei în exces cât și de un pământ greu care nu permite excesului de apă să se scurgă cu ușurință. 
Pe lângă acestea, așezarea zamioculcas-ului în locuri întunecate are ca efect debilitarea acestuia (planta parcă nu are vlagă, distanța dintre frunze este prea mare). Pentru a preveni această problemă, udați zamioculcas-ul doar când pământul este uscat în totalitate și așezați planta într-un loc semi-umbrit.

Dacă îngălbenirea frunzelor poate fi remediată mai ușor, colorarea acestora în maro ne arată că planta este într-un stadiu mai avansat de boală. Cauzele care determină apariția frunzelor maronii pot fi: udarea incorectă sau lipsa totală a apei, expunerea plantei în curenți de aer rece, bolile fungice sau prezența acarienilor (păianjenilor roșii). 

Cum le diferențiem? 

Dacă în cazul udărilor incorecte putem observa că frunzele zamioculcas-ului se usucă pe toată suprafața lor, curenții de aer rece provoacă uscarea marginilor frunzelor. 
Atât în cazul prezenței acarienilor cât și a bolilor fungice putem observa pete de culoare maro pe frunzele plantei. Diferențierea o facem cu ajutorul unei dischete umezite cu care-i ștergem frunzele pe ambele părți. Dacă discheta se colorează în roșu-cărămiziu înseamnă că planta este atacată de păianjenul roșu. 
În cazul infestării plantei cu acarieni, stropiți cu un acaricid. Dacă planta prezintă o boală fungică, folosiți un fungicid sistemic pentru stropirea/udarea acesteia; udați doar atunci când pământul este uscat în totalitate.

Înmulțirea plantei se poate face atât prin butași puși în apă cât și cu ajutorul frunzelor înfipte în pământ.

Să aveți plante sănătoase!